Nu am mai scris de mult, majoritatea nebuniilor ce au fost postate, parca sunt pure obiecte estetice, cum spune Mircea Cartarescu ca se simte in Cri.. despre pipitele de pe strada, atunci cand esti indragostit.
De ce?! poate ca de mult nu am mai avut o stare deplina de mine, poate ca de mult nu au mai fost ganduri ce merita postate, poate ca exteriorizarea reprezinta doar o mare pierdere de energie, insa acum in marele impas al vietii mele, incerc sa decid incotro sa mai apuc... desi stiu din start care va fi alegerea. poate ma amagesc ca am nevoie de ea, poate ea se amageste agatandu-se de mine ca o capusa de blana animalelor, intrand incet, incet, precaut, pana in piele, ajungand sa traiasca in acelasi trup trecator, pentru mai mult sau mai putin timp.
Sau poate pur si simplu nu am mai avut de mult o clipa de intimitate cum spunea dragul de George de la Travka, ca ar avea nevoie. in al sau poem Urban Violent....
Sau poate cuvintele nu si-au gasit sensul decat in capul meu si nu au meritat exteriorizare, tocmai pentru a nu-si pierde valoarea. dar acum parca viata ma arunca regulat intr-o putrefactie continua, incerc sa ezit, sa mor incet, sa ma renasc. da !!! distrugere pentru regenerare! o intreaga masa celulara moarta doar ca sa putem da nastere unui tot unitar care sa vietuiasca mult mai bine, mult mai adanc, mult mai prolific.
Sau poate toate sunt simple aberatii de care se loveste mintea umana cand se simte inghesuita. de cateva zile ma incearca un mare dor, e dorul de libertate, de lipsa de constrangeri, de inec intr-un mare ocean pentru a putea pluti la suprafata, sub valuri, printre roci, cu pestii.
De ce?! poate ca de mult nu am mai avut o stare deplina de mine, poate ca de mult nu au mai fost ganduri ce merita postate, poate ca exteriorizarea reprezinta doar o mare pierdere de energie, insa acum in marele impas al vietii mele, incerc sa decid incotro sa mai apuc... desi stiu din start care va fi alegerea. poate ma amagesc ca am nevoie de ea, poate ea se amageste agatandu-se de mine ca o capusa de blana animalelor, intrand incet, incet, precaut, pana in piele, ajungand sa traiasca in acelasi trup trecator, pentru mai mult sau mai putin timp.
Sau poate pur si simplu nu am mai avut de mult o clipa de intimitate cum spunea dragul de George de la Travka, ca ar avea nevoie. in al sau poem Urban Violent....
Sau poate cuvintele nu si-au gasit sensul decat in capul meu si nu au meritat exteriorizare, tocmai pentru a nu-si pierde valoarea. dar acum parca viata ma arunca regulat intr-o putrefactie continua, incerc sa ezit, sa mor incet, sa ma renasc. da !!! distrugere pentru regenerare! o intreaga masa celulara moarta doar ca sa putem da nastere unui tot unitar care sa vietuiasca mult mai bine, mult mai adanc, mult mai prolific.
Sau poate toate sunt simple aberatii de care se loveste mintea umana cand se simte inghesuita. de cateva zile ma incearca un mare dor, e dorul de libertate, de lipsa de constrangeri, de inec intr-un mare ocean pentru a putea pluti la suprafata, sub valuri, printre roci, cu pestii.
