Cautarea unui job este o responsabilitate pe care incercam sa o suplinim cu ambitie dar si cu speranta unei viitoare activitati ofertante financiar si spiritual. Poate nu sunt dese ocaziile in care putem imbina utilul cu placutul dar inainte de toate aceste locuri de munca pe care nu le gasim la colt de strada sunt o necesitate absoluta a vietii umane.
Dorinta noastra de-a lucra intr-un domeniu sau altul ar trebui corelata cu experienta avuta dar si cu oferta intalnita pe piata. In cautarea jobului perfect un instrument de care ne putem ajuta este motorul de cautare. In Romania si strainatate aceasta piata a evoluat foarte mult, tocmai de aceea, pentru a beneficia de cea mai mare vizibilitate, astfel de anunturi le intalnim in primul rand in mediul online.(asta in cazul in care nu au o destinatie tinta, fiul sau fiica vreunui politician). Cred totusi ca mediul privat isi doreste cei mai buni angajati astfel ca publicitatea este necesara pentru atragerea atentiei celor specializati si cu experienata. Pentru ei se vor gasi mereu locuri de munca pregatite de negocieri.
Cum experimentarea este primul pas spre cunoastere pornim de la premisa ca orice loc de munca iti ofera ocazia de a-ti valorifica potentialul si de a-i inspira pe ceilalti. Jobul ideal este sa nu accepti o solutie temporara, sa poti aduce satisfactii prin ceea ce intreprinzi si sa te mentina optimist. Oricum, aceasta idee vine cu polemicile aferente. Exista o intreaga subiectivitate pe marginea acestei teme.
In momentul in care suntem in cautarea unor locuri de munca trebuie sa fim pregatiti cu un CV, o scrisoare de intentie bine intocmita si cu incredere in propriile noastre forte. Fiecare este vanzatorul sau. Cum cea mai mare parte a timpului ne-o petrem la locul de munca este de preferat ca acesta sa poarte macar cateva coordonate satisfacatoare asa cum le vedem fiecare in parte.
Despre jurnalismul digital
Odată cu apariţia internetului, presă tipărită a început să piardă tot mai mult teren. Uşor-uşor, trusturile media, au început să-şi facă prezenţa tot mai mult în mediul online. În încercarea de a ţine pasul cu concurenţa, acestea le oferă consumatorilor de media oferta lor pe toate platformele (audio, video, tipar, online) pentru a-i fideliza. Însă, oricât de mult s-ar strădui presa să “ţină piept” cu mediul digital, şansele acesteia se diminuează pe zi ce trece.
Internetul are avantajul de a fi mai ieftin şi mai rapid. Informaţiile de pe site-urile de ştiri sunt updatate periodic, chiar pe parcursul desfăşurării acţiunii. Alt beneficiu al digitalizării mediei constă în feedbackul pe care-l primeşte de la consumatorii săi. În felul acesta, făcându-se o apreciere a activităţii jurnalistice. Totuşi, avantajul se transformă în dezavantaj în momentul în care comentariile cititorilor sunt doar atacuri la persoane, jigniri, neputându-se astfel aplica un mod de cenzură, pentru că acesta ar sta între o linie fină a îngrădirii libertăţii de exprimare şi a dreptului la opinie.
Pe lângă mass-media, care s-a adaptat în acest digital journalism, cetăţenii de rând încep şi ei să-şi dorească o platformă unde se pot exprima. Astfel, blogurile încep să devină tot mai numeroase. Cei ce se exprimă în mediul online poartă numele de citizen journalism. Totuşi, nu toţi care scriu pe blog, poartă această denumire, ci numai aceia care oferă o informaţie utilă, de interes public. De multe ori, acest tip de jurnalism cetăţenesc, are loc datorită proximităţii spaţiale. La un incendiu, accident, etc, o persoană poate filma, sau poate scrie despre ce s-a întâmplat, pentru că a văzut cu ochii ei. Jurnalistul, care ajunge mai târziu la locul faptei, poate lua imagini a rezultatului final, neştiind cum s-a derulat evenimentul. Astfel, individual,are informaţii mai exacte, în calitatea sa de martor ocular. În istorie, exemple ale cetăţenilor ce iau parte la evenimente pe care le înregistrează (fotografii, video, audio), sunt cei care au asistat la atacul terorist de la World Trade Center, tsunami-ul din Indonezia, sau la asasinare preşedintelui american, Kennedy. La noi, este încurajată această practică. De multe ori, la sfârşitul buletinelor de ştiri, prezentatori fac apel la public pentru a le trimite informaţii de la diferite evenimente la care au fost martori. De asemenea, chiar şi agenţiile de presă au o rubrică în care cetăţenii pot trimite diverse ştiri, ce vor fi publicate după acceptul moderatorului.
Digitalizarea jurnalismului a pus problema şi stocării enorme de informaţii. Astfel, intervine conceptual de data journalism. Acesta se referă la sortarea informaţiilor de interes public şi clasificarea acestora pe categorii. Se facilitează în modul acesta este facilitată activitatea de căutare pe un anumit subiect. Prima mare întreprindere care a utilizat data journalism a fost The Guardian, în 2009. În prezent, tot mai multe firme încep să utilizeze sistemul de stocare al datelor. Un exemplu al acestei practici în România este http://dascloud.ro/macroscop/. Se observă faptul că activitatea de colectare/stocare a datelor implică şi cunoştinţe de web design, grafică, statistici.
Am auzit la cineva la un moment dat, că România va deveni Africa, însă prin consolidarea unei practice mai serioase la nivelul mediei, mai avem o şansă de a evolua, şi nu invers.
Internetul are avantajul de a fi mai ieftin şi mai rapid. Informaţiile de pe site-urile de ştiri sunt updatate periodic, chiar pe parcursul desfăşurării acţiunii. Alt beneficiu al digitalizării mediei constă în feedbackul pe care-l primeşte de la consumatorii săi. În felul acesta, făcându-se o apreciere a activităţii jurnalistice. Totuşi, avantajul se transformă în dezavantaj în momentul în care comentariile cititorilor sunt doar atacuri la persoane, jigniri, neputându-se astfel aplica un mod de cenzură, pentru că acesta ar sta între o linie fină a îngrădirii libertăţii de exprimare şi a dreptului la opinie.
Pe lângă mass-media, care s-a adaptat în acest digital journalism, cetăţenii de rând încep şi ei să-şi dorească o platformă unde se pot exprima. Astfel, blogurile încep să devină tot mai numeroase. Cei ce se exprimă în mediul online poartă numele de citizen journalism. Totuşi, nu toţi care scriu pe blog, poartă această denumire, ci numai aceia care oferă o informaţie utilă, de interes public. De multe ori, acest tip de jurnalism cetăţenesc, are loc datorită proximităţii spaţiale. La un incendiu, accident, etc, o persoană poate filma, sau poate scrie despre ce s-a întâmplat, pentru că a văzut cu ochii ei. Jurnalistul, care ajunge mai târziu la locul faptei, poate lua imagini a rezultatului final, neştiind cum s-a derulat evenimentul. Astfel, individual,are informaţii mai exacte, în calitatea sa de martor ocular. În istorie, exemple ale cetăţenilor ce iau parte la evenimente pe care le înregistrează (fotografii, video, audio), sunt cei care au asistat la atacul terorist de la World Trade Center, tsunami-ul din Indonezia, sau la asasinare preşedintelui american, Kennedy. La noi, este încurajată această practică. De multe ori, la sfârşitul buletinelor de ştiri, prezentatori fac apel la public pentru a le trimite informaţii de la diferite evenimente la care au fost martori. De asemenea, chiar şi agenţiile de presă au o rubrică în care cetăţenii pot trimite diverse ştiri, ce vor fi publicate după acceptul moderatorului.
Digitalizarea jurnalismului a pus problema şi stocării enorme de informaţii. Astfel, intervine conceptual de data journalism. Acesta se referă la sortarea informaţiilor de interes public şi clasificarea acestora pe categorii. Se facilitează în modul acesta este facilitată activitatea de căutare pe un anumit subiect. Prima mare întreprindere care a utilizat data journalism a fost The Guardian, în 2009. În prezent, tot mai multe firme încep să utilizeze sistemul de stocare al datelor. Un exemplu al acestei practici în România este http://dascloud.ro/macroscop/. Se observă faptul că activitatea de colectare/stocare a datelor implică şi cunoştinţe de web design, grafică, statistici.
Am auzit la cineva la un moment dat, că România va deveni Africa, însă prin consolidarea unei practice mai serioase la nivelul mediei, mai avem o şansă de a evolua, şi nu invers.
Cine nu-și dorește o iubire cu cântec, pasiune și dorință „hot”? Să te poți lăsa în voia instinctului și să trăiești cele mai cele momente. Să faceți toate nebuniile și să gem(i) de.. gutui?
Că tot e toamnă, consider că cel de gutui e cel mai potrivit pentru niște clătite de sezon, mâncate, bineînțeles, în 2.
Să trecem peste preambul și peste glumă. Noi glumim, râdem, dar cântecele din poporul românesc contemporan spun adevăruri profunde, sincere, reprezentative pentru societatea sec XXI.
De exemplu, domnișoara Alessia, care are toate atributele unei fete de succes – focoasă, sexy, blondă și îndrăzneață- spune tuturor că, dacă o vor găsi, o pot încerca, sexual, bineînțeles. Hotârătă, ea spune așa:
Find me, ale ale, and when you find me
You can try me , ale ale, hide me in your dreams
….
Baby you can find the spot
Maybe you can get it up.
Nu vom comenta despre finding the spot sau despre getting it up pentru că nu știm prin ce experiențe a trecut săraca fată înainte. Considerăm că odată ce zice asta, știe ea ce știe.
Mergem mai departe și dăm legătura băieților de la Narcotic Sound. Aici, o distracție pe cinste. Fete care taie banane, beau lapte și le curge din gură, trupuri dezgolite și tot ce îi trebuie unui videoclip ca să fie considerat soft porn.
Aici, găsim aceeași pofta nestăvilită a unei domnițe de a gusta plăcerea carnală:
Lookin’ at you just make me hot
Go boy and hit my spot.
Dar, de această dată, domnița noastră îi / ne spune rațional:
Uhh my babe .. uh uhh my babe
Slow sloww down
Wait for another round’
Dj Sava și Andreea o spun pe șleau, reușind să pună punctul pe i. În melodioara lor energică, femeia este un obiect, dotat cu parte dorsală, parte care este denumită „money maker”. Tot cântecul, parcă, este o instrucțiune concisă despre cum să se miște obiectele (fete) pentru a satisface vizual și tactil boss-ul care analizează situația dintr-un fotoliu (de boss, bineînțeles). Dacă apeși hiperlinkul și asculți melodia vei auzi de-a lungul melodiei vocea unui bărbat de culoare care intervine punctual, încurajând fetele și ținându-le chiar și un mic speech. Rolul lui nu poate fi altul decât de dealer/ pește al mașinilor de făcut bani.
Lista melodiilor cu tentă sexuală este lungă. Ba, cred că toate melodiile de la Tv și radio (posturile generaliste) sunt construite cu versuri și imagini cu conotații sexuale. Concluzia este simplă, carpe diem, baby! Astazi suntem 7 miliarde. În curând, cu toată promovarea instinctului și a împerecherii vom ajunge la 14, cat ai zice peeeește!
Că tot e toamnă, consider că cel de gutui e cel mai potrivit pentru niște clătite de sezon, mâncate, bineînțeles, în 2.
Să trecem peste preambul și peste glumă. Noi glumim, râdem, dar cântecele din poporul românesc contemporan spun adevăruri profunde, sincere, reprezentative pentru societatea sec XXI.
De exemplu, domnișoara Alessia, care are toate atributele unei fete de succes – focoasă, sexy, blondă și îndrăzneață- spune tuturor că, dacă o vor găsi, o pot încerca, sexual, bineînțeles. Hotârătă, ea spune așa:
Find me, ale ale, and when you find me
You can try me , ale ale, hide me in your dreams
….
Baby you can find the spot
Maybe you can get it up.
Nu vom comenta despre finding the spot sau despre getting it up pentru că nu știm prin ce experiențe a trecut săraca fată înainte. Considerăm că odată ce zice asta, știe ea ce știe.
Mergem mai departe și dăm legătura băieților de la Narcotic Sound. Aici, o distracție pe cinste. Fete care taie banane, beau lapte și le curge din gură, trupuri dezgolite și tot ce îi trebuie unui videoclip ca să fie considerat soft porn.
Aici, găsim aceeași pofta nestăvilită a unei domnițe de a gusta plăcerea carnală:
Lookin’ at you just make me hot
Go boy and hit my spot.
Dar, de această dată, domnița noastră îi / ne spune rațional:
Uhh my babe .. uh uhh my babe
Slow sloww down
Wait for another round’
Dj Sava și Andreea o spun pe șleau, reușind să pună punctul pe i. În melodioara lor energică, femeia este un obiect, dotat cu parte dorsală, parte care este denumită „money maker”. Tot cântecul, parcă, este o instrucțiune concisă despre cum să se miște obiectele (fete) pentru a satisface vizual și tactil boss-ul care analizează situația dintr-un fotoliu (de boss, bineînțeles). Dacă apeși hiperlinkul și asculți melodia vei auzi de-a lungul melodiei vocea unui bărbat de culoare care intervine punctual, încurajând fetele și ținându-le chiar și un mic speech. Rolul lui nu poate fi altul decât de dealer/ pește al mașinilor de făcut bani.
Lista melodiilor cu tentă sexuală este lungă. Ba, cred că toate melodiile de la Tv și radio (posturile generaliste) sunt construite cu versuri și imagini cu conotații sexuale. Concluzia este simplă, carpe diem, baby! Astazi suntem 7 miliarde. În curând, cu toată promovarea instinctului și a împerecherii vom ajunge la 14, cat ai zice peeeește!
Om curios caut lucruri de descoperit
Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți !
Că mama v-aduce vouă :
Mălăieș În călcăieș
Îți amintești cântecul? Eu da pentru că tocmai am discutat cu un
prieten despre el. Prietenul ăsta îmi povestea că atunci când maică-sa
îi spunea povestea Capra cu trei iezi, el o întrerupea și o întreba: Mamâ, ce-i ăla mălăieș în călcăieș? Că vreau și eu. După ce am trecut peste hohotele de râs, m-am gândit că ce se întâmpla era normal: individul, atunci puști, era curios.
Cu toții eram curioși când eram mici. Ne plăcea să descoperim
lucruri. Ne demontam jucăriile ca să vedem ce era înăuntrul lor și,
chiar unul dintre cele mai vândute dulciuri pentru copii se bazează pe
această tactică, de stârnire a curiozității (pe care o putem potoli prin
consumarea produsului) – adică oul kinder.
Deci, copii fiind curioși eram.
Dar, ce se întâmplă acum, când suntem maturi și cu mulți ani la purtător?
Un studiu nou publicat în Perspectives in Psychological Science vorbește despre curiozitate. Citez: ”Curiosity is basically a hunger for exploration. If you’re intellectually curious, you’ll go home, you’ll read the books. If you’re perceptually curious, you might go traveling to foreign countries and try different foods”.
Studiul apreciază că oamenii curioși sunt smart și de succes.
Așa că, să fim curioși, zic! Tu ce fel de curios ești – de tip intelectual sau perceptual?
Turcia - mai mult decat hoteluri de cinci stele
In comparatie cu celelalte state de pe Pamant, despre Turcia putem spune ca este o tara ceva mai norocoasa mai ales in ceea ce priveste amplasamentul acesteia. Intinzandu-se pe doua continente (in proportie de 97% in Asia si de doar 3% in Europa), Turcia se invecineaza cu nu mai putin de 8 tari: Bulgaria, Grecia, Georgia, Armenia, Azerbaijan, Iran, Irak, si Siria. Capitala acestui stat se afla la Ankara, desi cel mai mare oras este chiar Istanbul.
Pe parcursul ultimilor ani, statul turc a inceput sa fie vizitat din ce in ce mai mult de catre turisti din intreaga lume. Atat cresterea economica cat si investitiile masive in ceea ce priveste turismul au fost absolut definitorii pentru aceasta dezvoltare rapida, Turcia fiind una dintre cele mai cautate destinatii mai ales in ceea ce priveste turismul litoral.
Bucurandu-se de ape cristaline, de nisipuri fine, sute de hoteluri de cinci stele si de personal mai mult decat amabil, statiunile turcesti sunt o bucurie pentru orice turist strain. Dupa o singura vizita, majoritatea decid sa se intoarca si o fac, in cele din urma, la un interval de timp foarte scurt.
Cu toate astea, Turcia a primit cumva, in mod complet nemeritat, reputatia de “tara in care stai degeaba”. Nimic mai adevarat! Fiind un spatiu extrem de plin de incarcatura istorica, Turcia se bucura de numeroase monumente, orase, si obiective turistice ce nu trebuie sa lipseasca din lista nici unui turist!
Moscheea Albastra poate fi considerata un exemplu in acest sens! Prin intermediul celor sase minarete absolut impresionante, si al arhitecturii oarecum neobisnuite, Sultan Ahmed sau Moscheea Albastra ofera niste privelisti mai mult decat semnificative. Unicitatea acestora se defineste prin intermediul peisajului oferit de catre orasul Istanbul. Fiind inca folosita drept moschee, Sultan Ahmed a devenit unul dintre cele mai populare obiective turistice din intreaga Turcie, marcand prin importanta sa un relevant moment istoric si anume secolul XVII, perioada in care s-au construit majoritatea constructiilor din fostul Constantinopol.
De asemenea, o alta atractie turistica extrem de populara, amplasata pe coasta de vest a Turciei, o reprezinta chiar Ruinele din Ephesus. Acest oras era vestit la un anumit moment datorita templului construit in onoarea zeitei Artemis, monumentul fiind considerat una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Partea buna este ca doua dintre cele mai importante vestigii in acest sens (Marele Teatru si Biblioteca lui Celsius) inca pot fi vizitate aflandu-se, din fericire, in stare aproape perfecta.
Construita inca din secolul 6, Moscheea Agia Sofia a fost, la origine, o bazilica construita in semn de respect pentru imparatul Justinian I. Reprezentand o adevarata capodopera a ingineriei romane, cupola de nu mai putin de 31 m in diametru este o adevarata frumusete arhitecturala si acopera ceea ce timp de peste 1000 de ani a reprezentat cel mai mare spatiu inchis din intreaga lume. Din pacate, in anul 1204 basilica a fost pradata, devenind moschee in secolul 15, sau in momentul in care otomanii au cucerit orasul.
Pentru aceste constructii absolut fascinante, sau pentru frumusetile pesiagistice oferite de catre aceasta tara, Turcia merita vizitata de fiecare dintre noi cel putin o data in viata. Indiferent ca ai 9 sau 99 de ani, in Turcia este imposibil sa nu gasesti cel putin un loc care sa te fascineze si din care sa nu-ti doresti sa mai pleci vreodata.
Gândiri laterale în sec XIX
Vorbim tot despre oameni. Despre ce altceva daca nu despre oameni? Doar ei fac lumea, o conduc si, uneori, o distrug.
Insa acum vorbim despre o creatie a omenirii, mai exact a parisienilor.
Astazi, m-am intersectat cu imaginea Turnului Eiffel. După ce am
analizat din diverse puncte de vedere nebunia de construcție, m-am
întrebat: oare cât timp a durat construirea turnului? Oare 10, 20 de ani? Sau cât?
Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat ca Turnul Eiffel a fost construit în 2 ani, 2 luni și 5 zile. Șoc, stupoare și guri căscate.
(pentru cei care au nevoie, recomand folosirea batistei sau, în caz de
urgență majoră, mâneca). Deci, în 1887 oamenii au reusit să contruiască o
imensitate de turn în doar 2 ani de zile și noi, aproape 200 de ani mai
tâziu, ne chinuim să facem autostrăzi, poduri de 10 km de zece ani de
zile și tot nu sunt finalizate lucrările. Dar să lăsăm lucrurile
negative și să ne continuăm discuția.
În timp ce răsfoiam informații despre Turnul Eiffel am găsit o
relatare foarte interesantă. Se spune că novelistul Guy de Maupassant
ura turnul, ca toți oamenii ce trăiau în acea perioadă în Paris. Dar Guy
de Maupassant lua prânzul în fiecare zi în turnul Eifel pentru că,
zicea el, era singurul loc din care nu mai vedea turnul. Interesant mod de a privi lucrurile, nu?
Ca să fac o mică paranteză, au început construirea noii linii de
metrou către Drumul Taberei. Oare asta cât va dura? E drept, că un turn
și o linie de metrou sunt două lucruri diferite, însă la bază acestor
construcții stă tot omul și simțul lui organizatoric. Oare cum am putea
privi lentoarea constructorilor și a edililor de astăzi, în acord cu
vizunea lui Maupassant?
Strategii de manipulare a consumatorului
Te duci la supermarket si ai o listă de cumparaturi ce contine 5
produse. Esentialul. Dar te intorci acasa cu două plase pline ochi și,
pe deasupra, rupte. Ce se întâmplă? Într-adevăr, ai cumpărat lucruri
care îți plac, dar nu prea aveai nevoie de ele. Unele erau la promoție,
altele erau într-un nou sortiment .. Ce se întamplă?
Un nou studiu bestial facut de psihologi in domeniul științei comportamentale (behavioral science) despre manipularea consumatorului (consumerism manipulation) vine și ne lămurește.
Desinerii, marketerii, plasatorii de produse și arhitecții se pare că fac o echipă bună și se gândesc la cele mai mici detalii atunci cand construiesc/ amenajează un magazin, lucruri pe care noi nici nu le bănuim.
Take Ikea’s case: „Ikea’s strategy is similar to that of out-of-town retail parks – keep customers inside for as long as they can.
‘In Ikea’s case, you have to follow a set path past what is effectively their catalogue in physical form, with furniture placed in different settings which is meant to show you how adaptable it is,’ he said.
‘By the time you get to the warehouse where you can actually buy the stool or whatever’s caught your eye, you’re so impressed by how cheap it is that you end up getting it.”
Și acum te gândești: tu ești cel care consumă sau oare ești tu cel consumat de marile corporații?
Un nou studiu bestial facut de psihologi in domeniul științei comportamentale (behavioral science) despre manipularea consumatorului (consumerism manipulation) vine și ne lămurește.
Desinerii, marketerii, plasatorii de produse și arhitecții se pare că fac o echipă bună și se gândesc la cele mai mici detalii atunci cand construiesc/ amenajează un magazin, lucruri pe care noi nici nu le bănuim.
Take Ikea’s case: „Ikea’s strategy is similar to that of out-of-town retail parks – keep customers inside for as long as they can.
‘In Ikea’s case, you have to follow a set path past what is effectively their catalogue in physical form, with furniture placed in different settings which is meant to show you how adaptable it is,’ he said.
‘By the time you get to the warehouse where you can actually buy the stool or whatever’s caught your eye, you’re so impressed by how cheap it is that you end up getting it.”
Și acum te gândești: tu ești cel care consumă sau oare ești tu cel consumat de marile corporații?
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)