Cum se fac stirile pe teren

Succesul unei filmari depinde esential de rigoarea planificarii. in functie de importanta si amploarea evenimentului, dar si de bugetul postului, echipa de televiziune care se deplaseaza pe teren poate avea o componenta diferita. in general se recurge la una dintre urmatoarele variante: echipa standard – un reporter si un operator - la care se adauga de la caz la caz un sunetist, un electrician si un sofer; varianta ampla – mai multi reporteri si mai multi operatori - plus alti tehnicieni; varianta minima – doar un operator-reporter.

Pentru stiri Sebes, mai ales daca acestea sunt facute pentru televiziune, se vor folosi cu siguranta echipele formate din cel putin un operator si un reporter. Avand in vedere ca este foarte greu sa indeplinesti mai multe functii si trebuie sa ai o pregatire ampla ca sa o poti face, tinerii jurnalisti nici nu au ce cauta singuri pe teren. Este bine ca reporterul sa se sfatuiasca impreuna cu operatorul asupra modului de realizare a materialului si sa fie receptiv la eventualele sale sugestii, mai ales daca acesta are mai multa experienta. Reporterul va avea grija sa se filmeze suficient material. Pentru subiectele obisnuite, raportul optim este de 1 la 3. Trebuie pornit de la urmatorul calcul orientativ: pentru un material finit de doua minute, ceea ce inseamna 20-30 de cadre, se vor filma cinci-sase minute (50-60 de cadre), cu marimi diferite ale cadrelor (generale, medii si apropiate) si continut variat. Se va evita astfel situatia in care materialul vizual nu ajunge, precum si pierderea unui timp pretios la montaj, atunci cand s-a filmat prea mult.

La locul filmarii se vor inregistra si cateva planuri de legatura care vor fi extrem de utile la montaj. Miscarile de aparat ( numite si boala incepatorului!) trebuie sa fie putine, scurte si motivate. Daca vor fi prea multe panoramari sau transfocari vom crea greutati la montaj.

Ce inveti de la desenele animate?

Desenele animate obisnuiau sa fie programe de televiziune foarte educative pentru copii. Nu mai educative decat cartile, ce-i drept, dar suficient cat sa invete macar un pic daca tot stau cu ochii in televizor. N-o zic doar pentru ca sunt eu dintr-o generatie mai veche si devin ca si batranii aia ursuzi si comunisti care nu sunt de acord cu niciun fel de schimbare.

Imi place schimbarea si imi place sa vad evolutie in orice domeniu, in lume, pana la urma asta ma ajuta si pe mine sa devin mai buna. Dar in momentul in care vad cat de violenti devin copiii din cauza unor desene de la care invata cel mult cum sa se linguseasca pe langa parinti in speranta ca vor obtine cele mai nesanatoase alimente este prea mult. Cum este posibil sa se promoveze una ca asta? Pe vremea mea (suna cam ciudat sa spun asta, inca ma simt foarte tanara) hai sa zicem ca de la Tom si Jerry sau Mihaela nu aveai prea multe de invatat, Alea erau doar asa, de divertisment. Dar din desene precum Autobuzul magic erau enorm de multe notiuni de inteles. Practic, acele desene m-au ajutat pe mine sa inteleg lumea in care traim si cum functioneaza aceasta. Si au avut un impact pozitiv atat de mare asupra mea incat atunci cand am inceput sa fac fizica, pe clasa a VI-a, pur si simplu am iubit acea materie pentru ca deja intelegeam mare parte din lucrurile generale datorita acelor desene!

Consider ca asta ar trebui sa se difuzeze tuturor copiilor. Nu incurajez in mod deosebit uitatul la televizor, dar nici nu l-as interzice copiilor mei. Ideea principala este ca pana si aici utilul se poate imbuna cu placutul astfel incat cei mici sa isi incheie copilaria cu un nivel cel putin mediu de gandire generala. Deci de ce nu se intampla asta?