Din culisele istoriei unei unelte de neinlocuit: ferastraul

In 1921, vazand cat se chinuiesc oamenii la taierea trestiei de zahar, Edmond Michel si-a pus in minte sa inventeze o masinarie care sa-i ajute pe muncitori sa isi faca treaba mai bine si mai repede. Un simplu maner de mixer pus sub manerul macetei-o unealta rudimentara folosita la taiat trestie de zahar-a revolutionat intreaga industrie ce urma sa se dezvolte.

Ferastraul de mana mecanic era deja o realitate palpabila. Michel nu s-a oprit la inventia asta simpla. Prin 1923 deja avea ferastrau portabil, un stramos al multor modele de ferastraie pentru lemn din ziua de astazi. Un an mai tarziu, modelul din lemn incepe deja sa fie produs in parteneriat cu un fan al sau, Joseph W.Sullivan. Ferastraul pentru aluminiu de mari dimensiuni patentat de cei doi, Michel Electric Hand Saw, a aparut pe piata dar nu a rezistat mult-doar sase ferastraie au fost produse. Peste ceva timp, modelul initial a fost perfectionat si i s-a adaugat un motor coaxial, dar si aici au fost probleme pentru ca greutatea se lasa pe o parte si era foarte greu de stapanit. Ulterior a fost inlocuit de drujba, unde greutatea motorului se lasa pe produsul taiat.

In 1928 a aparut ferastraul circular, inventat de Arthur N. Emmons-cele mai cunoscute modele de ferastraie pentru lemn sunt cele circulare. Chiar si in armata a fost utilizat ferastraul circular, cu motorul plasat pe un spiral-va fi cunoscut mai tarziu drept celebrul PS12-culorile fiind specifice armatei si razboiului-lama neagra, baza verde. Dar ferastraul circular nu a aparut in epoca electricitatii. Prima idee a unui astfel de ferastrau i-a venit lui Sarah Babbit din Massachusetts, in 1820: a luat un disc zimtat si la pus pe osia de la roata de tors ca sa taie tigla mai usor… Astazi, ferastraie pentru lemn sunt in toate magazinele de profil, in toate formele si culorile posibile, insa pastreaza aceeasi utilitate si eficienta pe care o aveau si acum 200 de ani.