Disperare

In ultimul timp, se observa o recrudescenta a sentimentului inutilitatii, a zadarniciei vietii materializat prin aruncari de pe cldiri, sinucideri si crime abominabile. Cauza principala pare sa fie saracia, disperarea omului in fata vietii nedrepte, care ofera unora prea mult, iar altora prea putin, la limita. Arestarile in masa din ultimul timp, cu dezvaluiri incendiare, privind averile unor politicieni sau oameni de afaceri, creaza un sentiment de disperare asupra celor care n-au nici dupa ce bea apa. In fapt, lucrurile sint „umflate” tendentios, artificial, dar efectul este natural, stirnind revolta omului de rind sau indemnindu-l la gesturi necugetate, ca raspuns la aceasta problema existentiala. Sentimentul coplesitor, potrivit caruia nu poti razbate prin munca cinstita, orice ai face, contribuie si el la crearea sentimentului contrar, al inutilitatii si al zadarniciei, resimtit de omul simplu, fara mijloace si fara relatii in mijlocul acestei lumi haotice, creata atit de strimb si nedrept. Jean Piaget observa ca „intr-o situatie disperata, numai curajul si inteligenta te mai pot ajuta!”. Daca le ai!