Istoria face parte din noi, istoria este cea care ne defineste, atat ca rasa uaman cat si ca societate, istoria este acea parte din noi fara de care nu ne-am mai fi putut defini. Se spune ca un popor fara istorie nu se numeste popor, insa noi, romanii avem atat de multa incat am putea sa ne numim un mega popor, insa unul sarac.
Din pacate saracia nu face parte din istoria noastra insa ne-am insusit-o pe parcurs, deoarece "mult prea binele" de care am avut parte ne-a dat putin peste nas pentru ca nu am stiut sa ne ingrijim de el si iata ... s-a transofrmat incet in saracie.
Totusi "ceasul cu cuc" nu vorbeste despre saracie, nici despre oamenii care nu au stiut sa isi aprecieze viata si nici macar despre cei care nu stiu cum se fabrica painea sau cei care nu stiu sa scalce deat pe asfalt. Asadar ceasul cu cuc este o descoperire noua care ma fascineaza pana in panzele albe, avand in vedere ca istoria de care imi aminteste face parte nu numai din visele copilariei insa si din romanta filmelor care imi imprastiau fericirea in tot corpul.
Ceasul cu cuc este un element care nu numai ca reprezinta simboluri puternice insa coloratura istorica cu care vine in spate pune bazele unei fantezii. EI bine, de ceasul cu cuc credeam ca exista numai in Tom si Jerry, iar daca stam sa ne gandim bine, noi copii mai saraci, cu bunici din neam de oieri si nu din neam de boieri, nu am avut parte de ceasuri cu cuc. Bunicii mei abia daca aveau ceas in casa, imi amintesc ca - tataia - asa cum ii ziceam, nu facea nimic altceva decat sa uite la soare si ne zicea cat e ceasul, adica "se face de pranz", "se face de-o tuica" sau "se face de-un pranz de somn" si tot asa.
La noi in familie ceasul cu cuc a fost un fel de "oala din argint" a tiganilor. Insa sincer nu-mi amintesc sa fi vazut vreunul. Zilele trecute aflandu-ma la niste cunostinte la tara, am avut ocazia sa vad minunea, miracolul care mi-a fascinat intreaga copilarie, avand in vedere ca in carapacea creierului meu se dezvolta o idee de genul "cucul asta oare ce mananca, sau de ce nu zboara". Dar iata, cucul atat de frumos construit e din lemn si iese dintr-un ceas care nu mai functioneaza atat de bine pentru ca nu mai are greutatile care sa atarne, nu mai are dexteritatea necesara pentru a-si face treaba.
Cam atat despre ceasul cu cuc. Nimic interesant. Un cuc mic, care sincer era asociat in imaginatia mea de copil ca fiind ceva obscen, un cuc care isi facea treaba si intra la loc. Nimic mai mult, toate bune si frumoase.
Salut ceasul cu cuc iar daca cineva nu stie cum arata sa se gandeasca la relicve, chestii vechi - pline de farmec, "porcarii care fascineaza insa transeaza gandirea in acelasi timp"
As vrea acum sa am un ceas cu cuc dupa ce am vazut cum arata unul de-a binelea, insa din cate am inteles se ma gasesc numai la preturi incredibil de mari, preturi care sunt departe de bugetul meu propriu si personal. Insa as vrea sa imi calmez noptile cucu cucu cucu strigate de cuc... Mai ales ca am auzit povestile din misterioasa marchiza, ale unei doamne care poposita la socrul ei acasa , nu facea nimic altceva decat sa rabde lipsa somnului de noapte din cauza "ceasului cu cuc".
