Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți !
Că mama v-aduce vouă :
Mălăieș În călcăieș
Îți amintești cântecul? Eu da pentru că tocmai am discutat cu un
prieten despre el. Prietenul ăsta îmi povestea că atunci când maică-sa
îi spunea povestea Capra cu trei iezi, el o întrerupea și o întreba: Mamâ, ce-i ăla mălăieș în călcăieș? Că vreau și eu. După ce am trecut peste hohotele de râs, m-am gândit că ce se întâmpla era normal: individul, atunci puști, era curios.
Cu toții eram curioși când eram mici. Ne plăcea să descoperim
lucruri. Ne demontam jucăriile ca să vedem ce era înăuntrul lor și,
chiar unul dintre cele mai vândute dulciuri pentru copii se bazează pe
această tactică, de stârnire a curiozității (pe care o putem potoli prin
consumarea produsului) – adică oul kinder.
Deci, copii fiind curioși eram.
Dar, ce se întâmplă acum, când suntem maturi și cu mulți ani la purtător?
Un studiu nou publicat în Perspectives in Psychological Science vorbește despre curiozitate. Citez: ”Curiosity is basically a hunger for exploration. If you’re intellectually curious, you’ll go home, you’ll read the books. If you’re perceptually curious, you might go traveling to foreign countries and try different foods”.
Studiul apreciază că oamenii curioși sunt smart și de succes.
Așa că, să fim curioși, zic! Tu ce fel de curios ești – de tip intelectual sau perceptual?
