Vorbim tot despre oameni. Despre ce altceva daca nu despre oameni? Doar ei fac lumea, o conduc si, uneori, o distrug.
Insa acum vorbim despre o creatie a omenirii, mai exact a parisienilor.
Astazi, m-am intersectat cu imaginea Turnului Eiffel. După ce am
analizat din diverse puncte de vedere nebunia de construcție, m-am
întrebat: oare cât timp a durat construirea turnului? Oare 10, 20 de ani? Sau cât?
Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat ca Turnul Eiffel a fost construit în 2 ani, 2 luni și 5 zile. Șoc, stupoare și guri căscate.
(pentru cei care au nevoie, recomand folosirea batistei sau, în caz de
urgență majoră, mâneca). Deci, în 1887 oamenii au reusit să contruiască o
imensitate de turn în doar 2 ani de zile și noi, aproape 200 de ani mai
tâziu, ne chinuim să facem autostrăzi, poduri de 10 km de zece ani de
zile și tot nu sunt finalizate lucrările. Dar să lăsăm lucrurile
negative și să ne continuăm discuția.
În timp ce răsfoiam informații despre Turnul Eiffel am găsit o
relatare foarte interesantă. Se spune că novelistul Guy de Maupassant
ura turnul, ca toți oamenii ce trăiau în acea perioadă în Paris. Dar Guy
de Maupassant lua prânzul în fiecare zi în turnul Eifel pentru că,
zicea el, era singurul loc din care nu mai vedea turnul. Interesant mod de a privi lucrurile, nu?
Ca să fac o mică paranteză, au început construirea noii linii de
metrou către Drumul Taberei. Oare asta cât va dura? E drept, că un turn
și o linie de metrou sunt două lucruri diferite, însă la bază acestor
construcții stă tot omul și simțul lui organizatoric. Oare cum am putea
privi lentoarea constructorilor și a edililor de astăzi, în acord cu
vizunea lui Maupassant?
