Fara sa alunece in ateism, medicul isi urmeaza vocatia neatribuind realitatea fenomenului medical unui zeu mai mult sau mai putin flexibil, ci punand in centrul atentiei sale studiul simptomelor prevestitoare bolii, manifestarile ei si remedierea cauzelor. Mica insula Cos din fata Halicarnasului avea sa devina vestita prin activitatea stralucita si de lunga durata a celui mai remarcabil medic al Antichitatii.
De la Hipocrate a ramas o monumentala Colectie de lucrari (Corpus Hippocratieum), de aproape 70 de tratate, dar multe apartin unor discipoli ai sai, sau chiar unor adversari ai Scolii sale din Cos. Pentru adeptii lui Hipocrate, baza, activitatii o constituie observatia interpretata in regim rational, in contradictie cu medicii Scolii din Cnidos, care nu depasesc faptele, evitand orice interpretare, refuzand intelegerea fenomenului bolii.
Din conceptia scolii lui Hipoerate se va edifica stiinta medicinii. Intre operele majore ale lui Hipocrate se numara si lucrari cu profunde aspecte etice dintre care juramantul medieului, care va da dimensiuni noi muncii si misiunii slujitorilor lui Aselepios - este cea mai reprezentativa contributie. Prin el se realizeaza o legatura stransa intre discipol si magistru, intre confrati, si implica o atitudine nobila fata de diversitatea realitatii, fata de boli si de bolnavi. Medicul este un "fauritor de viata" cu un comportament moral ireprosabil, gata sa intervina acolo unde serviciiie sale sunt necesare.
Juramantul se rostea de catre medic inaintea momentului cand alegerea profesiunii trecea in practica: "Jur pe Apollon medic, pe Esculap (Asclepios, zeul medicinei in mitologia greaca), pe Hygeia (zeita sanatatii) si Panaceu (de la Panakeia, zeita Insanatosirii, de la al carei nume a derivat panaceu), pe toti zeii si zeitele, luandu-i ca martori, ca imi voi implini, dupa putere si judecata mea, juramantul si angajamentul urmator. Voi avea fata de acela care m-a invatat arta medicinei acelasi respect ca pentru autorii zilelor mele. Imi voi imparti cu el averea si, daca este cazul, ma voi ingriji de nevoile sale. Voi socoti pe copiii lui ca pe fratii mei si, daca ei vor sa invete medicina, le-o voi preda fara plata si fara angajament. Voi impartasi invataturile, lectiile orale si restul invataturii pe care am primit-o fiilor mei, fiilor profesorului meu si elevilor legati printr-un angajament si un juramant de legea medicala dar nimanui altuia. Voi conduce regimul bolnavilor spre folosul lor, dupa puterea si judecata mea, cu scopul de a indeparta de la ei orice rau si orice vatamare. Nu voi da nimanui otrava, chiar daca mi se cere, nici nu voi lua initiativa de a o prescrie. De asemenea, nu voi da nici unei femei un tampon abortiv. Imi voi petrece viata si imi voi exercita arta in cumpatare si curatenie. Nu voi practica extractia pietrelor, si o voi lasa pe seama oamenilor de meserie. Oricare ar fi casa in care intru, voi intra pentru binele bolnavilor, ferindu-ma de orice greseala voluntara, de orice corupere, si in spital de seducerea femeilor si baietilor, liberi sau sclavi. Asupra a ceea ce voi fi vazut sau auzit in exercitiul si chiar in afara de exercitiul functiunii mele si care nu trebuie sa fie divulgat, voi pastra tacerea, privind aceasta ca stricta mea datorie. Daca raman fidel acestui juramant si nu il calc, fie dat sa ma bucur fericit de viata si profesiunea mea, onorat pentru totdeauna printre oameni. Daca il violez si il calc, sa sufar soarta contrara".
"Juramantul lui Hipocrate" reprezinta ideea de angajament exemplar, profesiunea de credinta marcata sublim de umanism si de frumusete morala. Desigur in zilele noastre are cu totul alta forma insa toti viitorii medici il rostesc.
