Am o cana verde pe care nu am folosit-o niciodata,
Aproape ca are praf de-un deget pe ea si i s-a dus culoarea toata!
Am si o perna fara nicio cuta,
Ii este dor saraca si noaptea plansul o apuca.
Am si un scaun care zace dupa o oarecare greutate
dar atat de mult a stat s-astepte incat i s-au strambat picioarele toate.
Am si-un vis pe jumatate gol
care-si pierde din culoare cand adorm.
Dar in ochi spatiul e plin
pentru ca oglindirea ta in ei poarta ceva divin.
Iar locul din pat
sta si el oarecum nesifonat.
Dar de-as putea atinge macar vidul ce-l stingi
as sti cumva ca lumea din mine te-asteapta sa invingi!
