Undeva in Micul Paris te priveste cu trufie o cladire impozanta. Pe Bulevardul Regina Elisabeta, curiosii care ii acorda macar cateva secunde cladirii impozante, descopera ca aceasta poarta numele Hotel Cismigiu, botezat asa dupa parcul la care se “uita” ferestrele sale mari. Fatada recent renovata te invita sa te aproprii cu admiratie si respect, soptindu-ti molatec si ferm ca vei fi uimit de istoria desfasurata in cei 100 de ani de existenta, in momentul in care vei trece pragul usii principale. Cand ajungi inauntru, o alta lume ti se etaleaza in fata ochilor. La parter in holul mare, cu marmura sclipitoare luminata de candelabrul de portelan te vrajeste instantaneu si te face sa te indrepti catre biroul receptiei. Aici, afli o poveste.
Un episod din “viata” hotelului.
In jurul receptiei aglomerate, tinerii concierge nu mai prididesc cu plimbatul tavilor aurite care poarta cupele cu sampania ce curge neincetat in cinstea noului Palace Hotel. Doamnele si domnii din elita societatii bucurestene a anului 1912 s-au adunat sa celebreze deschiderea unei bijuterii arhitecturale, creata de catre Nicolae Pissota. Petrecerea este in toi, iar nimeni nu pare sa observe cum micuta Daniela este cucerita de dansatoarele de can-can de pe imensa scena. Cu timiditate, dar curaj, Daniela indrazneste sa se amestece printre fetele cu rochii pline de volane colorate si sustine primul spectacol din viata sa – danseaza pentru prima oara in viata ei de 15 ani. La sfarsit, publicul o aplauda pe mica artista, nestiind ca peste ani, Daniela va deveni cea mai apreciata dansatoare de Can-Can din Franta. Iar ea nu va uita niciodata acea seara de la Palace Hotel, din Bucuresti...
Langa receptie, in spatele scarilor se afla o usa moderna, cu geamuri mari, fumurii. Cand o deschizi, un alt episod se desfasoara in fata ochilor tai.
Toate privirile se indreapta uimite catre ei. Tocmai au intrat in vechea berarie Gambrinus, gazduita de celebrul, candva, Hotel Cismigiu. Asta fiindca Vlad si Monica nu corespund profilului clasic de client Gambrinus. Tinerii isi aleg o masa ferita si comanda un suc si o prajitura, iar apoi Vlad isi incepe discursul pe care il pregateste de o saptamana. Are emotii. La sfarsit, Monica tipa de fericire si i se arunca in brate strigand “Da!”, scena care ii transforma in starurile berariei pentru cateva ore.
Pe scari, in capatul holului, gasesti prima camera dintre cele 200 de locuri de cazare de care dispune hotelul. Aparent, nu observi nimic ciudat, dar o mica urma de pe parchetul original pastreaza o amintire trista. Un alt episod din istoria cladirii.
Este agitatie mare in camere si pe hol. Astazi se sarbatoreste ultima zi de sesiune a bravilor studenti ai Facultatii de Teatru. Toti petrec, canta si danseaza, uitand de frigul si intunericul pe care sunt nevoiti sa il indure in timpul anului. Au multe motive de sarbatoare, mai ales ca de acum pot sarbatori democratic, asa cum le dicteaza sufletul, intoarcerea la casele lor primitoare. In galagia vesela care a cuprins cladirea, doar Flavia este ingrijorata; nu o gaseste pe prietena ei Anushka. Zadarnic a incercat sa o strige, zadarnic o cauta. Dar stai! In spatele fotoliului din camera 112 nu cumva se vede mana Anushkai? Flavia fuge repede catre descoperirea macabra de langa fotoliu; prietena ei zace intr-o balta de sange, cu trupul plin de taieturile candelabrului care atarna precar. Fata ii este intoarsa catre parcul Cismigiul, cel atat de drag inimii ei. Da, istoria pastreaza si scene triste. Exact ca viata. Dar langa prima camera, usa mare de sticla se deschide catre terasa insorita si plina de flori. Te asezi pe bancuta de fier si privesti linistit catre Cismigiu, catre un viitor luminos.
Un episod din “viata” hotelului.
In jurul receptiei aglomerate, tinerii concierge nu mai prididesc cu plimbatul tavilor aurite care poarta cupele cu sampania ce curge neincetat in cinstea noului Palace Hotel. Doamnele si domnii din elita societatii bucurestene a anului 1912 s-au adunat sa celebreze deschiderea unei bijuterii arhitecturale, creata de catre Nicolae Pissota. Petrecerea este in toi, iar nimeni nu pare sa observe cum micuta Daniela este cucerita de dansatoarele de can-can de pe imensa scena. Cu timiditate, dar curaj, Daniela indrazneste sa se amestece printre fetele cu rochii pline de volane colorate si sustine primul spectacol din viata sa – danseaza pentru prima oara in viata ei de 15 ani. La sfarsit, publicul o aplauda pe mica artista, nestiind ca peste ani, Daniela va deveni cea mai apreciata dansatoare de Can-Can din Franta. Iar ea nu va uita niciodata acea seara de la Palace Hotel, din Bucuresti...
Langa receptie, in spatele scarilor se afla o usa moderna, cu geamuri mari, fumurii. Cand o deschizi, un alt episod se desfasoara in fata ochilor tai.
Toate privirile se indreapta uimite catre ei. Tocmai au intrat in vechea berarie Gambrinus, gazduita de celebrul, candva, Hotel Cismigiu. Asta fiindca Vlad si Monica nu corespund profilului clasic de client Gambrinus. Tinerii isi aleg o masa ferita si comanda un suc si o prajitura, iar apoi Vlad isi incepe discursul pe care il pregateste de o saptamana. Are emotii. La sfarsit, Monica tipa de fericire si i se arunca in brate strigand “Da!”, scena care ii transforma in starurile berariei pentru cateva ore.
Pe scari, in capatul holului, gasesti prima camera dintre cele 200 de locuri de cazare de care dispune hotelul. Aparent, nu observi nimic ciudat, dar o mica urma de pe parchetul original pastreaza o amintire trista. Un alt episod din istoria cladirii.
Este agitatie mare in camere si pe hol. Astazi se sarbatoreste ultima zi de sesiune a bravilor studenti ai Facultatii de Teatru. Toti petrec, canta si danseaza, uitand de frigul si intunericul pe care sunt nevoiti sa il indure in timpul anului. Au multe motive de sarbatoare, mai ales ca de acum pot sarbatori democratic, asa cum le dicteaza sufletul, intoarcerea la casele lor primitoare. In galagia vesela care a cuprins cladirea, doar Flavia este ingrijorata; nu o gaseste pe prietena ei Anushka. Zadarnic a incercat sa o strige, zadarnic o cauta. Dar stai! In spatele fotoliului din camera 112 nu cumva se vede mana Anushkai? Flavia fuge repede catre descoperirea macabra de langa fotoliu; prietena ei zace intr-o balta de sange, cu trupul plin de taieturile candelabrului care atarna precar. Fata ii este intoarsa catre parcul Cismigiul, cel atat de drag inimii ei. Da, istoria pastreaza si scene triste. Exact ca viata. Dar langa prima camera, usa mare de sticla se deschide catre terasa insorita si plina de flori. Te asezi pe bancuta de fier si privesti linistit catre Cismigiu, catre un viitor luminos.
