Refugiul Caltun este asezat pe malul lacului Caltun aflandu-se la o altitudine de 2.175 de metri. Cand am ajuns acolo am zis ca visez. Exact pe langa el trece marcajul de creasta turistic catre Cabana Negoiu, Varful Negoiu, sau Lacul Balea - Cabana Balea dar si altele. Zic de cele doua pentru ca sunt singurele pe care am ajuns.
Am ajuns de la Varful Negoiu, dupa o zi incredibil de grea. Traseul ar fi trebuit sa fie simplu, insa s-a dovedit a fi minunat de greu. Si spun minunat de greu pentru ca la urma urmei ce mai inseamna un traseu simplu daca nu ramai cu nici o peripetie in cap?! Deci noi am pornit catre varful Negoi, intr-o zi cam inorata, plina de ceata si lipsita de chef. Am avut cred, toate simturile ridicate, extinse pana la extrem, mai ales pentru ca gradul de periculozitate a fost cu mult depasit. Negoiu mi se pare un varf greu de atins, in primul rand e un munte mai abrupt, mai stancos cu traseu mai dificil, mai “deodata”, fara ocolisuri prea multe. Am avut sansa sa imi intaresc parerea pentru ca am zis ca imi pierd restul de zile in experienta asta, mai ales pentru ca stancile erau foarte ude si alunecam mult. Insa cu toata vijelia am ajuns la varf, apoi ne-am rgat ca nu cumva sa fie traseul si mai periculos. Am coborat putin si imediat am ajuns la un drum de rascruce. Pe traseul stabilit nu era smenalizata Strunga Doamnei, si noi stiam ca e traseu cu ocolire mare, ceea ce ne-a tdeterminat sa alegem traseul Strunga Dracului. Pe acolo o adevarata experienta pentru ca era drum inchis dar noi am zis ca nu avem alta solutie. Am scapat cu viata si dupa Strunga se vedea refugiul Caltun, o priveliste rupta din rai. Lacul, inconjurat de stanci montane, era rece si limpede ca o oglinda catre paradis, refugiul in schimb, mult prea aglomerat si murdar ne-a primit si el in toata modestia. Are o capacitate de “cazare” de zece oameni, insa noi am stat mai multi. Pe doua locuri am dormit trei, am incaput numai bine. Ceea ce m-a enervat la culme a fost insa faptul ca oamenii habar nu au pic de bun simt. Pe langa faptul ca isi lasa mizeriile in refugiu, mai fac si pe desteptii inca din prima clipa de cand ii intalnesti pana in ultima. Noi am fost ultimii care am plecat din refugiu a doua zi, dar spre dezamagirea noastra si primii care cred ca au facut curat in urma lor.
Oamenii stiu sa mazgaleasca peretii cu numele lor ca sa vada altii cand si cine a trecut pe acolo, sa lase mici suveniruri care nu sunt de folos, si sfaturi, de asemenea, tot pe peretii refugiului. Dar sa puna unul mana pe matura nu stie. E o regula generala de bun simt. Adica e clar ca nu ai servitori sau cameriste la refugiu, si nu trebuie decat sa iti strangi propriul gunoi. La urma urmei o conserva goala e mai usoara decat una plina si daca tot ai ajuns cu ea pana acolo, plina, poti sa o duci si pana la primul cos de gunoi, goala.
In alta ordine de idei, refugiul Caltun e incredibil de frumos, locatia e superba iar daca ai noroc sa prinzi dimineata devreme cand e ceata multa si sa stai vreo cateva minute sa astepti sa se ridice ceata, o sa-ti dai seama ca e magie curata. Se vede dintr-o data o culoare superba de stanci, de putina verdeata, de soare, un amestec incredibil de fascinant. Refugiul Caltun este in cele din urma un loc pe care nu trebuie sa il ratezi. Merita sa ajungi acolo. La urma urmei daca te afli in concediu la Balea Lac sau Cabana e foarte simplu de ajuns, intr-o zi nici nu ai ce face, te si duci, te si intorci.
Am ajuns de la Varful Negoiu, dupa o zi incredibil de grea. Traseul ar fi trebuit sa fie simplu, insa s-a dovedit a fi minunat de greu. Si spun minunat de greu pentru ca la urma urmei ce mai inseamna un traseu simplu daca nu ramai cu nici o peripetie in cap?! Deci noi am pornit catre varful Negoi, intr-o zi cam inorata, plina de ceata si lipsita de chef. Am avut cred, toate simturile ridicate, extinse pana la extrem, mai ales pentru ca gradul de periculozitate a fost cu mult depasit. Negoiu mi se pare un varf greu de atins, in primul rand e un munte mai abrupt, mai stancos cu traseu mai dificil, mai “deodata”, fara ocolisuri prea multe. Am avut sansa sa imi intaresc parerea pentru ca am zis ca imi pierd restul de zile in experienta asta, mai ales pentru ca stancile erau foarte ude si alunecam mult. Insa cu toata vijelia am ajuns la varf, apoi ne-am rgat ca nu cumva sa fie traseul si mai periculos. Am coborat putin si imediat am ajuns la un drum de rascruce. Pe traseul stabilit nu era smenalizata Strunga Doamnei, si noi stiam ca e traseu cu ocolire mare, ceea ce ne-a tdeterminat sa alegem traseul Strunga Dracului. Pe acolo o adevarata experienta pentru ca era drum inchis dar noi am zis ca nu avem alta solutie. Am scapat cu viata si dupa Strunga se vedea refugiul Caltun, o priveliste rupta din rai. Lacul, inconjurat de stanci montane, era rece si limpede ca o oglinda catre paradis, refugiul in schimb, mult prea aglomerat si murdar ne-a primit si el in toata modestia. Are o capacitate de “cazare” de zece oameni, insa noi am stat mai multi. Pe doua locuri am dormit trei, am incaput numai bine. Ceea ce m-a enervat la culme a fost insa faptul ca oamenii habar nu au pic de bun simt. Pe langa faptul ca isi lasa mizeriile in refugiu, mai fac si pe desteptii inca din prima clipa de cand ii intalnesti pana in ultima. Noi am fost ultimii care am plecat din refugiu a doua zi, dar spre dezamagirea noastra si primii care cred ca au facut curat in urma lor.
Oamenii stiu sa mazgaleasca peretii cu numele lor ca sa vada altii cand si cine a trecut pe acolo, sa lase mici suveniruri care nu sunt de folos, si sfaturi, de asemenea, tot pe peretii refugiului. Dar sa puna unul mana pe matura nu stie. E o regula generala de bun simt. Adica e clar ca nu ai servitori sau cameriste la refugiu, si nu trebuie decat sa iti strangi propriul gunoi. La urma urmei o conserva goala e mai usoara decat una plina si daca tot ai ajuns cu ea pana acolo, plina, poti sa o duci si pana la primul cos de gunoi, goala.
In alta ordine de idei, refugiul Caltun e incredibil de frumos, locatia e superba iar daca ai noroc sa prinzi dimineata devreme cand e ceata multa si sa stai vreo cateva minute sa astepti sa se ridice ceata, o sa-ti dai seama ca e magie curata. Se vede dintr-o data o culoare superba de stanci, de putina verdeata, de soare, un amestec incredibil de fascinant. Refugiul Caltun este in cele din urma un loc pe care nu trebuie sa il ratezi. Merita sa ajungi acolo. La urma urmei daca te afli in concediu la Balea Lac sau Cabana e foarte simplu de ajuns, intr-o zi nici nu ai ce face, te si duci, te si intorci.
