,,multi cred ca se lauda zicand: ,, Iata inima mea! Vi-o dau..n-am nevoie de dansa.. Mie nu mi-e frica de chinurile geloziei, mie nu-mi pasa de tremurarile infigurate ale iubirii! De un singur lucru ma feresc, sa nu fiu banal! As vrea sa sufar, as vrea sa scarsnesc din dinti, sa-mi smulg parul si sa adorm cu genele muiate in lacrimi! Astfel, cel putin, as sti ca traiesc, as intelege, poate, ce inseamna a iubi..dar zilele trec, vesnic aceleasi, searbede si plictisitoare, si viata mea se scurge, intocmai ca viata unei gaze netrebnice.. Eu nu pot avea o iubire, eu nu pot avea decat iubiri. Iubirile acestea insa rasar repede, palpaie o clipa si apoi pier, dispar pentru totdeauna, parc-ar fi fost niste visuri pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn [….]
Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru ca te iubesc, si nimic mai mult; te iubesc numai pentru ca te iubesc; aici incepe iubirea. Iti multumesc din suflet ca te iubesc: aceasta e cantecul iubirii. Omul indragostit nu zice: te iubesc pentru ca esti oachesa; nici te iubesc pentru ca esti buna. Omul indragostit zice: te iubesc cu toate ca esti oachesa, cu toate ca esti buna si te-as iubi chiar daca ai fi blonda sau daca ai fi rea. Cel ce pricepe viata stelelor pricepe si iubirea omeneasca! Iubirea nu cunoaste cuvintele credincios si necredincios. Iubeste pe altul, va sa zica ca eu nu te iubesc: aceasta nu este cantecul iubirii. Omul indragostit nu zice niciodata: m-ai inselat. Iubirea nu-ti cere socoteala de sarutarile ce ai, dar sau nu ai dar altora. Iubirea nu-ti scormoneste trecutul si nu-ti cerceteaza prezentul. Viitorul este nadejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nadejdea cea deznadajduita, mangaierea cea nemangaiata sunt balansul ei, care este tot atat de dulce ca si suferinta, ca si iubirea.”
