Animalele de companie

Imi plac animalele de companie. In special cateii. Mi-ar fi placut sa pot avea un catel. Insa adevarul e ca nu sunt adepta pastrarii unui catel la bloc. Mi se pare deranjat atat pentru catel cat si pentru vecini. Un catel are nevoie de spatiu, sa poata sa fuga in voie, sa-si faca nevoile linitit. Si daca e s-o spun pe cea dreapta, nici nu ma vad iesind la 5 dimineata afara sa isi faca nevoile. La ora aia dorm cel mai bine. Dar totusi daca as putea tine un catel mi-ar place un Bichon maltez. Mi se par atat de frumosi si de cuminti. Cand ne vom muta la casa, asta va fi primul lucru pe care il voi face. Imi voi cumpara un bichon. La un moment dat eram atat de hotarata sa ne luam un catel, ca l-am convins si pe al meu. Ne-am dus si am vazut catelul, insa era prea mare ca sa stea la bloc, deja era obisnuit cu statul la curte. Asa ca am renuntat.
 

In liceu, aveam o colega care avea ca si animal de companie o broscuta. Mi se pareau frumoase, insa trebuie sa ai mare grija de ele. Sa le schimbi apa, sa le dai de mancare. Plus ca in timp a avut nevoie si de o pereche. Asa ca a mai cumparat una. La munca aveam o colega care avea o pisica. Din cate am inteles cu astea e putin mai usor. Fiindca nu e musai sa le scoti afara, si  le poti invata sa-si faca nevoile in casa. Doar ca din cate am inteles lasa un par de ti-e groaza dupa aceea.

Imi amintresc de faptul ca la un moment dat aveam o prietena care avea un caine. Si cum era mai toata ziua plecata, lasa cainele in balcon, sa nu cumva sa ii distruga casa. Pfuai, era o mizerie in balcon, si o putoare in casa de numa. Atunci mi-am zis ca nu voi avea niciodata un animal de companie, decat daca voi sta la casa.
 

Prin urmare, animalele de casa e bine sa le ai, doar in cazul in care ai unde le tine. Pentru bloc, sunt putine optiuni, insa pentru casa sunt destule. Nu stiu daca la un moment dat vom avea si noi un animal de casa. Deocamadata nu ma pasioneaza ideea. Sper sa nu le trebuiasca mai tarziu copiilor mei asa ceva, ca nu stiu cum sa ma eschive.