Cel mai mult pe lumea asta, urasc minciuna si mincinosii. Mi se par niste oameni lipsiti de incredere. De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, asa si e. Nu poti avea incredere in ei, fiindca fix atunci cand ti-e lumea mai draga, ii prinzi cu mata in sac. Nu pot spune ca nu am mintit in viata mea. Ii minteam pe ai mei in legatura cu notele de la scoala, ca dormeam la prietena x si eu de fapt eram in discoteca. Minciuni nevinovate.
Dar sa minti in legatura cu lucruri importante din viata persoanelor dragi tie, asta deja mi se pare prea mult.S i oricum ai lua-o, mai devreme sau mai tarziu miciuna oricat e ea de mica, se descopera. Asta o spun din experienta, fiindca ai mei mereu imi descopereau minciunile. Sunt oamenii care mint cred ca de placere. Deja nu mai stiu nici ei care e adevarul si care e minciuna in povestile lor. Am cunoscut si eu cateva persoane din astea. La inceput mi se parea amuzant si chiar credeam. Insa dupa un timp mi se parea imposibil sa faci unele chestii. Nu are rost acuma sa intru in detaliile lor mincinoase ca nu e frumos. Si nici nu-mi place.
Insa nu i-am spus nimic. Ma uitam la respectiva persoana si zambeam frumos. Sau raspundeam foarte ironic, iar atunci subiectul era schimbat automat. Dar nici noul subiect nu stiu cat de adevarat putea sa fie. E bine sa stai cat mai departe de oameni din astia. Nu de alta dar nu aduc nimic bun. Si poate te mai scapi vreodata la vreo discutie. Avand in vedere ca mincinosul tinde sa mai si coloreze lucrurile, cine stie ce ar putea inventa.
